...de William Shakespeare. Numele este o garanţie că lucrurile nu sunt ceea ce par la prima lectură. Sau la a doua lectură. Sau de acum într-o sută de ani, când îl vom reciti şi ni se va părea că tot despre noi vorbeşte. Piesa de teatru Furtuna mi-a ieşit în cale în copilărie şi m-a urmărit până în anii de facultate (întâi, ca un fel de basm, cu zâne şi zmei, apoi ca o piesă de teatru cu păpuşi de ceară, şi tot aşa, pas cu pas, până la Prospero's Books a lui Peter Greenaway). Aşa cum o înţeleg eu, Furtuna este povestea unui intelectual care-şi închipuie că poate manipula, prin metaforică magie, lumea. Şi are dreptate, iar satisfacţia sa dăinuie până la finalul piesei. Abia atunci înţelege că a fost tot timpul singur, că nu există alte personaje şi că el este insula.
1 comment:
Good reading yoour post
Post a Comment